marți, 16 decembrie 2008

La o nunta

de Nicu Iftimie

Nu stiu cati din voi au vazut filmul lui Dan Pita "La o nunta", dar eu de cate ori imi amintesc de nunta pe care o sa v-o povestesc, imi vine in minte filmul...

Era prin noiembrie 2004 iar eu eram un vajnic ONE MAN SHOW - cam asa se purta pe atunci.... Adica filmam si pozam todata (un fel de robocop cu 2 aparate de gat ).

Era pe vremea cand euro ajunsese la 45.000 lei , iar dolarul era cca. 30.000 lei. Spun acestea, deoarece au relevanta in ceea ce va urma. In "sambata patimilor" de care vreau sa va povestesc, eu aveam impacata o cumatrie la Restaurantul Italian din centru. Nu era grozava ca si castig, 2 milioane - atat ceream pentru prestatie pe vremea aceea, dar ERA IN IASI, IN CENTRU si DOAR DE NOAPTE.
Cam joia, ma suna un prieten, tot vajnic robocop in domeniu si el... Dialogul a fost cam asa:

- Salut! Ai ceva sambata?
- Am o cumatrie subtire la Restaurantul Italian.
- Cat?
- 2 milioane, dar e numai petrecerea.
- Nu vrei o nunta la schimb? Te duci tu la nunta si eu ma duc la cumatrie....
- Cati bani?
- 100 de euro (la cursul de atunci, insemna 4 milioane jumate, deci mai mult decat dublu).
- Sigur ca ma duc ... dar, de unde atata bunavointa la tine?
- Pai ... nunta e la tara si nu prea am chef... prefer sa castig mai putin si sa muncesc mai putin. Dar nu-i nici o problema, totu-i aranjat, continua binevoitor amicul.

Adevarul e ca, tocmai ma mutasem in casa noua,
aveam ceva datorii, asa ca demonul lacomiei m-a muscat. In definitiv, cat de rau putea sa fie? Chiar si la tara!

Si dialogul a continuat:

- OK! Ma duc. Da-mi detalii!
- Pai... nunta e la CARCHITI.
- Unde? N-am auzit de satul asta? Are un nume ciudat...
- Pai... iei maxi-taxi din Iasi si cobori la primarie in SCHITU DUCA. De acolo vine nasul cu o caruta sa te ia...
- Hmm , suna cam ciudat, incerc eu sa sparg targul.
- Stai calm, totul e vorbit, nu-i nici o problema. Nunta-i parfum...
- Si totusi, de ce nu te duci tu? 100 de euro e mai mult decat dublu.
- Nu conteaza , castiga-i tu. Nu am chef de tara... si apoi... stiu ca ai nevoie de bani, doar de aia sunt prietenii, concluzioneaza amicul.

In minunata zi de sambata, urmez intocmai indicatiile amicului. Ma sui in maxi si cobor in SCHITU DUCA (e undeva la 40 de km de Iasi - inspre Vaslui). Microbuzul pleaca, iar eu stau si astept... si astept... si iar astept. Dupa vre-un sfert de ora, imi sun amicul:

- Bai, uite care-i treaba. Stau ca prostul si nu vine nimeni. Sa stii ca ma intorc la Iasi si ii las dracu'. Ma duc diseara la cumatria mea...
- Nu fi nebun... vine sigur caruta... am vorbit cu nasul... ia-o inaintea lor.
- Dar totusi... unde-i satul asta???????
- Las' ca-l gasesti tu...
- Cum il cheama pe nas??
- Nu stiu, am uitat... tu du-te in sat si intreaba de nunta... hai ca te descurci... si m-am descurcat, n-as mai fi facut-o...

Serios, cred ca in ziua aia la mine s-a aplicat perfect dictonul: "CAND ZEII VOR SA-I PIARDA PE MURITORI, MAI INTAI LE IAU MINTILE...". Mie sigur mi le-au luat.

Iata-ma deci, parasind soseaua si urcand pe tarina, printre araturi un deal... Dupa vre-un sfert de ora de mers, vad venind o caruta cu un tigan... Imi zice tiganul:

- Mergi la nunta?
- Da... zic eu.
- Hai ca ai intirziat... M-a trimis nasu'... Astia sint deja la biserica.

Si da-i goana nebuna peste araturi... Am ajuns la biserica cam pe la "Isaiia dantuieste", deci pe la spartul ceremoniei religioase... Am imortalizat momentul cat am mai putut si apoi... dupa terminare, discut cu nasul:

- De ce nu ai ajuns sa ma iei de acasa, cand am pornit cu alaiul?
- Pai...ce vina am eu? Eu am ajuns la timp... daca nu a venit caruta...
- Carutza , necarutza... trebuia sa ajungi... De aia iei bani.

Nu zic nimic, vad ca nu am cu cine vorbi iar explicatiile sunt de prisos... O sa ma descurc eu cumva pe parcursul nunti... Maretul eveniment are loc, unde altundeva decat in caminul cultural al satului, unde e lut pe jos si un singur bec chior in tavan. Noroc ca in soba arde focul, iar pana la a incepe petrecerea, babele satului, desculte desi e noiembrie, scuipa seminte. De tata, parca nu prea seamana a oras, dar ce nu face omul pentru un ban in plus?!

Dar iata ca petrecerea a inceput... lautari sunt niste tigani din Ciurea, baieti simpatici dealtminteri, care canta cu foc. Lumea se distreaza, tulburelul se suie la cap, fetele se rosesc, becul tot chior e (noroc ca am lampa la camera video), una peste alta, treaba e buna. Dar parca as manca ceva... doar ca... nu-s eu crescut cu prea multe fasoane, am copilarit la bunici in bucovina, dar acolo friptura de pui nu era cu resturi de pene (ce vrei, lume multa, timp putin, bucataresele au facut si ele ce au putut), iar sarmalele parca aveau o carne neidentificabila (am incercat una si am iesit repede afara - simteam nevoia sa vars). Deci... toata noaptea mananc branza cu rosii de la antreuri (de salam ma lipsesc) si banane verzi de la magazinul satesc de langa caminul cultural - deschis si noaptea cu aceasta ocazie. Beau AMERICAN COLA, de tulburel ma lipsesc. Nici nu beau de felul meu, cu atat mai mult nu-mi vine cand ii vad pe invitati. Filmez, mai fac o poza si-astept sa treaca noaptea... Cat poate sa dureze?

E duminica deja... Ora 8.30 dimineata, afara ninge de noiembrie, cu ploaie in doua si nunta da semne ca se sparge... Doar ca apare nasul si-mi zice:

- N-ai venit sa ma iei de acasa (no comment),
ma duci acasa cu lautarii... si-l duc, duce-las cu dricul...

Statea nasul, drept intr-un fund de rapa, intr-o casa de chirpici cu acoperis de azbest la numarul 13 (jur ca nu mint). Si eu cobor in rapa dupa lautarii care canta in draci si am impresia ca vad un film prost in care nu inteleg ce caut... La casa nasului se mai face o hora si o perinita (9.30 dimineata deja) si GATA: imi iau banii... Clatinandu-se, nasul vine spre mine si imi zice:

- Deci, cum ne-am inteles, 100 de dolari (3 milioane, nu 4,5 milioane cat inseamna 100 de euro)... 2 milioane acum SI RESTUL CAND VII SI IMI ADUCI CASETELE.

Doar nu-s nebun sa comentez ceva, sunt in batatura lui si oricum ma priveste chioras, asa ca iau cele 2 milioane si urc rapa... Ajung cu glodul pana la genunchi la caminul cultural, unde muzicantii incarca sculele intr-o dacie papuc...

- Bai baieti, luati-ma si pe mine pana la Iasi.
- Te luam, dar stai cu sculele pe platforma, ca in cabina nu avem loc.
- Stau oriunde, numai sa plec odata de aici. Baietii nu-s asa gingasi la stomac ca mine, asa ca au baut binisor noaptea din tulburel (inclusiv soferul)...

Stau pe platforma deschisa, afara ninge de-a binelea, sunt inghetat pana in maduva oaselor si ma rog sa fie suficient de treaz soferul (oricum goneste ca nebunul). La ora 11 sunt in Iasi, murdar ca un porc si inghetat de nu pot vorbi, cu 2 milioane in buzunar...


Fac o baie si imi sun amicul:

- Ce faci?
- Bine, zice el. Abia ce m-am trezit...
- Cum a fost la cumatrie, intreb eu?
- Perfect, zice el. A inceput la 8 seara si la 5 dimineata era gata... Au dat si bacsis 500 de mii pe langa cele 2 milioane... Petrecere parfum. Dar la tine, intreaba el?
- Pai..., zic eu printre dinti, bagate-as undeva, eu sunt plecat de ieri dimineata, acum am venit abia, am glodul pana la cur, oasele inghetate, stomacul intors pe dos si exact 2 milioane in buzunar...

Il aud pe nemernic cum se ineaca de ras la celalat capat al telefonului si imi spune:

- LASA TATA, CA CINE N-A FACUT NUNTA LA TARA, DEGEABA SE LAUDA CA STIE MESERIE!

Of Doamne, cateodata stau si ma gandesc ca,
cu asa prieteni nici de dusmani nu mai ai nevoie...

Despre cum am livrat marfa nasului si am recuperat restul de bani, va spun eu intr-o alta poveste. Pana atunci, sa fiti iubiti si sa ma chemati cand va luati. Pozele cu care am ilustrat interventia imi apartin, dar nu sunt (din pacate nu le mai am) de la nunta de care v-am povestit, dar cred ca ilustreaza bine atmosfera...

vineri, 12 decembrie 2008

Iasi la HBO, in filmul "Nunti, muzici si casete video", in regia lui Tudor Giurgiu

Pentru noi, cronicarii acestui blog, adica eu si Nicu, cel mai important eveniment al anului a fost aparitia intr-un film in regia lui Tudor Giurgiu, "Nunti, muzici si casete video", o productie Hai-Hui Entertainment si HBO Romania - 2008.

Filmul a fost
lansat in Bucuresti la Hotel Intercontinetal, iar premiera a fost pe 27 noiembrie 2008 la ora 20.00 pe HBO.

Cei care nu au reusit sa vada filmul inca, il mai pot vedea in reluare pina in ianuarie pe HBO dupa programul afisat pe siteul oficial la pagina
http://www.hbo.ro/TitleDetail.aspx?ScheduleId=2981540.

Noi am aparut in film circa 9 minute si chiar daca unii au comentat cu invidie mai mult sau mai putin mascata, important este ca Iasul a iesit cu fruntea sus. Asta au concluzionat toti.




Am postat aici secventele in care aparem doar noi, extrase din context. Chiar daca au circulat zvonuri ca am fi platit pentru a aparea in acest film, nu este adevarat. Nici macar nu ni s-a sugerat din partea echipei ca ar costa.



La nunta fara dar organizată de Tudor Giurgiu & HBO, documentarul si tortul au primit meritate aplauze.

"Am gasit exact oamenii de care aveam nevoie", a spus Tudor Giurgiu. Intr-adevar, personajele ilustrează perfect ideea filmului. Cu totii isi dau silinta sa isi bucure clientii (tinerii insuratei), sa fie cunoscuti si solicitati, regizand fiecare după pricepere momentele ce trebuie imortalizate intr-o fotografie digitală sau într-un film. Pentru ca mirii trebuie sa stie "ca nunta lor a fost perfectă" si, spre deosebire de altii ca ei, au avut parte de tot tacamul (poze in locurile trendy: fie ca e vorba de un parc, o fantana arteziana "cinetică", o barieră din curtea unei catedrale, pe scarile bisericii unde se poate regiza poza cu mirele tinand mireasa in palma) si de ceva special (o sedinta foto pe o pista de atletism, langa niste cladiri impresionante noaptea, pe o pajiste, in camera de hotel), spune autoarea articolului Anca Macoviciuc de la revista TABU.




Chiar daca, poate ne-am lasat influentati de reactiile cunostintelor dupa film, sper ca am avut suficient spirit autocritic si autoironic incit sa le multumim lui Tudor Giurgiu, Toma Peiu, Toma Velio, Vlad Voinescu si celor pe care i-am cunosct direct, dar si celor care au fost alaturi in acest efort dar nu ii cunoastem decit dupa nume.

Nu ii uit nici pe mirii care au fost eroii nostri in acest film: Alina si Edi Mocanu, Ramona si Cristi Cohal, Ramona si Daniel Tipu, Raluca si Octav Pintilie. Pe ei ii asteptam la un ceai.

Astep ca si pina acum comentariile pe You Tube, dar si aici.

Poate intra si Nicu si povesteste si el cum a fost la filmari.